„VASILE ALECSANDRI – 200 de ani de la naștere”- expoziție de carte

                        (născut  21.07.1821 -  decedat 22 august 1890)

 

      Alecsandri, Vasile ( 1821 – 1890), născut la moșia  Mircești, Județul Iași . Poet, prozator, dramaturg și om politic român, academician. Fiul lui Vasile Alecsandri, medelnicer și vornic și al Elenei (născută Cozoni). A studiat în casa părintească avându-l ca mentor pe călugărul maramureșean  Gherman Vida  și la pensionul francez al lui Guenim, apoi,  între  1834 și 1839, la Paris, unde se consacră mai ales literaturii, după mai multe încercări nereușite în domeniul medicinii, în cel juridic și ingineresc. Participant la Revoluția din 1848, este  promotor al luptei pentru Unirea Principatelor. A sprijinit războiul pentru independență. A îndeplinit numeroase misiuni diplomatice, a fost împreună cu M. kogălniceanu și C. Negruzzi, director al Teatrului Național din Iași ( 1840 – 1842). A condus revista „ România literară ” (1855). A publicat prima mare culegere de poezie populară românească (1852- 1853 ). Influențat de folclor, a scris  Doine și lăcrimioare; Legende;  în  Ostașii noștri a cântat momente din istoria contemporană a țării. A prezentat natura în  Pasteluri. A scris comedii, satirizând moravurile epocii: Iorgu de la Sadagura; Iașii în carnaval și ciclul Chirițele. Dar a scris și drame din istoria națională sau din antichitate: Despot Vodă;  Fântâna Blanduziei; Ovidiu; jurnale de călătorie: O plimbare în munți; Călătorie în Africa; scrieri romantice: Buchetiera din Florența; Istoria unui galbin și a unei parale etc.