De Ziua Culturii Naționale nu putem vorbi decât despre ,, Eminescu, omul deplin al culturii românești”
Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani la 15 ianuarie 1850. Este al șaptelea din cei 11 copii ai căminului Gheorghe Eminovici.
Își petrece copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, starea evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu. (Fiind băiat…sau O, rămâi).
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul și elevii scot o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști, în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată de M.Eminoviciu. La 25 februarie debutează în revista ,, Familia’’, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet și mai târziu și de alți membri ai familiei sale.
În același an îi mai apar în ,, Familia’’ încă cinci poezii.
Între 1869 și 1872 este student la Viena. Se împrietenește cu Ioan Slavici, o cunoaște la Viena pe Veronica Micle, începe colaborarea la ,,Convorbiri literare’’.
1874-1877 E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. Devine bun prieten cu Ion Creangă, pe care-l determină să scrie și-l introduce la Junimea.
În decembrie 1883, îi apare volumul Poezii, cu o prefață și cu texte selectate de Titu Maiorescu(e singurul volum tipărit în timpul vieții lui Eminescu).
Anii dintre 1883 și 1889 sunt ani de boală, cu reveniri și recăderi din ce în ce mai dese.
Mihai Eminescu se stinge din viață la 15 iunie 1889.
E înmormântat la București, în cimitirul Bellu.
( extract din Manual pentru clasa a X-a: Limba și literature română)
