„VASILE ALECSANDRI – 200 de ani de la
naștere”- expoziție de carte
(născut 21.07.1821 -
decedat 22 august 1890)
Alecsandri,
Vasile ( 1821 – 1890), născut la moșia
Mircești, Județul Iași . Poet, prozator, dramaturg și om politic român,
academician. Fiul lui Vasile Alecsandri, medelnicer și vornic și al Elenei
(născută Cozoni). A studiat în casa părintească avându-l ca mentor pe călugărul
maramureșean Gherman Vida și la pensionul francez al lui Guenim, apoi, între 1834 și 1839, la Paris, unde se consacră mai
ales literaturii, după mai multe încercări nereușite în domeniul medicinii, în
cel juridic și ingineresc. Participant la Revoluția din 1848, este promotor al luptei pentru Unirea Principatelor.
A sprijinit războiul pentru independență. A îndeplinit numeroase misiuni
diplomatice, a fost împreună cu M. kogălniceanu și C. Negruzzi, director al
Teatrului Național din Iași ( 1840 – 1842). A condus revista „ România literară
” (1855). A publicat prima mare culegere de poezie populară românească (1852-
1853 ). Influențat de folclor, a scris Doine și lăcrimioare; Legende; în Ostașii noștri a cântat momente din
istoria contemporană a țării. A prezentat natura în Pasteluri.
A scris comedii, satirizând moravurile epocii: Iorgu de la Sadagura; Iașii în carnaval și ciclul Chirițele. Dar a scris și drame din
istoria națională sau din antichitate: Despot
Vodă; Fântâna Blanduziei; Ovidiu;
jurnale de călătorie: O plimbare în
munți; Călătorie în Africa; scrieri romantice: Buchetiera din Florența; Istoria unui galbin și a unei parale etc.
